Salutul soarelui (Surya Namaskara)

octombrie 19, 2011 · Comments


Salutul soarelui este o succesiune aproape neîntreruptă de 12 mişcări, ce tonifică întreaga musculatura corporală şi face să apară o anumită accelerare dublată de o amplificare armonioasă a respiraţiei şi a ritmului cardiac, fără a provoca însă stări de oboseală sau de pierdere a suflului.
Efecte benefice ale exercitiului

- Tonifică întregul sistem digestiv prin întinderea şi comprimarea succesivă a abdomenului;
- Plămânii sunt profund ventilaţi, iar sângele este oxigenat şi dezintoxicat prin expluzarea rapidă de dioxid de carbon şi alte gaze toxice pe căile respiratorii.
- Intensifică activitatea cardiacă şi astfel circulaţia sanguină este activată în întregul organism.
- Combate hipertensiunea şi palpitaţiile.
- Somnul devine din ce în ce mai profund şi odihnitor iar memoria este mult ameliorată.
- Indepărtează rapid tensiunile interioare.
- Stimulează şi normalizează activitatea glandelor endocrine, îndeosebi a glandei tiroide datorită mişcărilor de compresiune realizate la nivelul gâtului.
- Fortifică global întregul corp: gâtul, umerii, braţele, încheieturile, degetele, spatele, bazinul, centura abdominală, coapsele, pulpele picioarelor şi gleznele.
- Modelează în mod ideal corpul, reducând grăsimea în exces din zona abdominală, de pe şolduri, coapse, gât şi bărbie.
- Sporeste capacitatea naturala de rezistenta în faţa bolilor, prin intarirea sistemului imunitar. 
Contraindicaţii:
Femeile, în timpul ciclului menstrual, nu vor practica cel puţin în primele două zile. De asemenea, viitoarele mame vor putea practică Salutul Soarelui numai până la începutul celei de-a cincea luni de sarcină, iar, după naştere vor relua gradat. În cazurile de hernie nu este deloc indicată practicarea lui.
Atitudinea interioară în timpul tehnicii:
Cel mai indicat ar fi sa efectuam acest exerciciu chiar la rasaritul Soarelui. Este necesară o participare activă a conştiinţei la fiecare miscare. În timpul antrenamentului se recomandă să fim orientati fie cu faţa spre soare, fie spre est (răsărit).
Respiraţia:
Este esenţial să sincronizăm respiraţia cu mişcările realizate. Desi poate părea complicat la prima vedere, nu este decât un ritm respirator cât se poate de natural suprapus ritmului mişcărilor. Cu toate acestea, în primele zile de practică, atât timp cât mişcările nu ne sunt încă familiare putem să nu ţinem deocamdată cont de respiraţie la execuţia lor.
Tehnica de execuţie:
-Aşezăm mâinile cu palmele lipite în zona pieptului, vârfurile degetelor mari fiind aşezate în scobitura gâtului, în unghi drept faţă de celelalte degete.
Coloana este atunci perfect dreaptă, iar tălpile sunt foarte apropiate, fără să se atingă, şi paralele. Expirăm apoi lent pe gură, dând afară tot aerul din plămâni. Sprijinim coatele de coaste, însă Vom expira atunci profund, urmărind să expulzam şi utimele molecule de aer viciat din noi, retrăgând uşor pentru aceasta zona abdominală. Atunci când plămânii sunt complet goi, contractăm toţi muşchii, începând cu tălpile picioarelor, apoi gambele, coapsele, abdomenul (deja contractat datorită respiraţiei fortate), spatele, pieptul, braţele, palmele şi gâtul. Pe scurt, contractăm sistematic întreaga musculatură corporală.
Erori ce trebuie evitate:
Dacă mâinile nu sunt aşezate la înălţimea potrivită şi degetele (cu excepţia degetelor mari) nu sunt lipite, plămânii nu se pot goli complet de aerul rezidual.

-Relaxăm apoi toţi muşchii şi venim cu braţele complet întinse în sus către spate, curbând cât mai mult zona bazinului şi orientandu-ne privirea către vârfurile degetelor. Inspirăm atunci profund şi fără graba pe nas.
Erori ce trebuie evitate:

Dacă nu curbăm bine spatele şi zona bazinului, musculatura spatelui nu va întinsă suficient de mult.

-Expirăm profund pe gură, aplecându-ne în faţă, până când atingem solul cu palmele. Idealul este să putem aşeza palmele cu toată suprafaţa lor pe sol.
Venim de asemenea cu capul cât mai aproape de genunchi.
In faza finală a mişcării, vom retracta parţial şi abdomenul.
Este admis, la început, în situatia în care suntem mai rigizi, ca palmele să nu atingă solul.
Erori ce trebuie evitate:
Dacă nu venim suficient de mult cu capul către genunchi, flexia corpului va fi mai puţin accentuată, iar efectele sale considerabil reduse.
Faptul de a avea barbia presată cât mai mult de piept face să se amelioreze gradat toate dezechilibrele funcţiei tiroidiene.

-Inspirăm în continuare profund pe nas, aşezând acum toată talpa piciorului drept la sol, inclusiv călcâiul, iar genunchiul drept va fi împins către inainte; gamba, coapsa şi talpa noastră dreaptă vor forma astfel un Z.
Impingem după aceea simultan zona bazinului cât mai aproape pe genunchiul drept. Piciorul stang este apoi întins spre spate, însă nu la maxim, pentru că în acest caz ne va fi imposibil să adoptăm pozitia corectă.
Indreptam apoi spatele şi simultan ne orientam privirea către tavan sau (dacă exersam în aer liber) către Soare, deşi ochii rămân tot timpul închişi.
Erori ce trebuie evitate:

Vom avea grijă să nu stăm cu capul aplecat sau cu tibia piciorului drept prependiculară pe sol.

-Corpul trebuie să formeze acum un V inversat.
Călcâiele vor fi întinse cât mai mult către sol, chiar lipite de sol daca ne este posibil.
Capul va fi orientat cât mai spre interior, presand barbia în piept, spatele va fi cât mai drept, iar privirea interioară este acum orientata către zona ombilicului.
Contractam în continuare zona abdominală şi muşchii coapselor.
Erori ce trebuie evitate:
Nu trebuie să stăm doar pe vârfurile picioarelor şi vom evita să ţinem capul drept, deoarece atunci aceasta poziţie nu mai este asemanatoare cu un V inversat.
Vom evita, de asemenea, să avem spatele curbat şi abdomenul necontractat.

-Expirăm apoi pe gură, lasandu-ne să coboram la sol. Singurele noastre puncte de contact cu solul trebuie să fie acum barbia, palmele, pieptul, genunchii şi degetele de la picioare.
În aceasta poziţie, abdomenul nu va putea atinge solul, bazinul fiind bine cambrat.
Nici nasul nu poate atinge acum solul.
Aceasta postura confera o curbura foarte speciala coloanei vertebrale, mentinuta perfect dreaptă în postura anterioara.
Erori ce trebuie evitate:
Nu ne vom aşeza cu bazinul la sol; tălpile nu vor fi orientate în sus, degetele de la picioare trebuie să fie sprijinite pe sol.
Palmele trebuie şi ele fixate ferm pe sol.
Talpile trebuie să revina apoi la acelasi punct de plecare. La început, aceasta este foarte greu de realizat, dar vom putea cu siguranta să ajungem aici printr-o practică consecventa.

-În continuare inspiram pe nas, apoi ridicam capul cât mai mult posibil şi curbăm cât mai mult zona bazinului, însă corpul nu atinge solul. Singurele puncte de contact cu solul sunt acum degetele de la picioare şi palmele.
Bratele sunt întinse, iar umerii sunt adusi către spate, pentru a permite expansiunea pieptului în faţa.
Erori care trebuie evitate:
Coapsele nu trebuie să atingă solul, iar umerii nu trebuie să vina în faţa (deoarece ei nu permit în felul acesta dilatarea pieptului).

-Ramanem în retentie pe plin şi revenim în postura asemanatoare cu un V inversat. Modul de realizare şi erorile posibile ale aceste mişcări sunt identice cu cele descrise la miscarea nr.5 Călcâiele vor fi deci întinse cât mai mult către sol, asezandu-le chiar lipite de sol daca ne este posibil.
Capul va fi orientat cât mai spre interior, presand barbia în piept, spatele va fi cât mai drept, iar privirea interioară este acum orientata către zona ombilicului.
Contractam în continuare zona abdominală şi muşchii coapselor (acestia se vor contracta aproape automat daca apropiem calcaiele de sol).
Erori ce trebuie evitate:
Nu trebuie să stăm doar pe vârfurile picioarelor şi vom evita să ţinem capul drept, deoarece atunci aceasta poziţie nu mai este asemanatoare cu un V inversat.
Vom evita, de asemenea, să avem spatele curbat şi abdomenul necontractat.

-Acum continuam să ne retinem suflul (plămânii fiind mai departe plini cu aer).
În aceasta postura vom inversa însă amplasarea picioarelor faţa de postura nr.4, pentru a comprima alternativ şi simetric fiecare parte a abdomenului (acum vom intinde deci piciorul drept la sol, în timp ce stangul va fi cu talpa ferm asezata pe sol).
Erori ce trebuie evitate:
O alta eroare decât cele prezentate la descrierea pozitiei nr.4, dar care decurge din cele două precedente, este să asezam la sol talpa piciorului în locul degetelor.
Pentru a usura execuţia, vom distribui aproape întreaga greutate a corpului pe piciorul stang, indoit şi pe bratul stang, ceea ce ne va permite să inclinam uşor bazinul şi ne va usura reintoarcerea piciorului întins.

-În continuare, expiram profund şi fără graba pe gură, iar apoi revenim în postura nr.3
Ne aplecam în faţa.
Ideal este să putem aşeza palmele cu toată suprafaţa lor pe sol; vom veni de asemenea cu capul cât mai mult către genunchi, iar în faza finală a mişcării, vom retracta parţial şi abdomenul.
Erori ce trebuie evitate:
Dacă nu venim suficient de mult cu capul către genunchi, flexia corpului va fi mai puţin accentuată, iar efectele sale considerabil reduse.
Faptul de a avea barbia presată cât mai mult de piept face să se amelioreze gradat toate dezechilibrele funcţiei tiroidiene. În continuare inspiram profund şi complet pe nas, realizand simultan miscarea nr.2.

-Relaxăm deci toţi muşchii şi venim cu braţele complet întinse în sus, către spate, curbând cant mai mult zona bazinului şi orientandu-ne privirea către vârfurile degetelor.
Capul este şi aici întins cât mai mult către spate.
Erori ce trebuie evitate:
Bratele nu vor fi moi, iar spatele nu va fi lasat relaxat, ci curbat la maxim. Daca nu curbăm bine spatele şi zona bazinului, musculatura spatelui nu va fi întinsă suficient de mult.
În final, expiram din nou profund pe gură şi relaxam întreaga musculatura corporală, revenind din nou în postura de plecare nr.1 Asezam mâinile cu palmele lipite în zona pieptului, vârfurile degetelor mari fiind aşezate în scobitura gâtului, în unghi drept faţa de celelalte degete.
Coloana este atunci perfect dreaptă, iar tălpile sunt foarte apropiate, fără să se atingă şi paralele.

-Sprijinim coatele de coaste, mentinand însă mâinile la locul lor. Expiratia va fi profunda, urmărind să expulzam şi ultimele molecule de aer viciat din noi, retrăgând uşor pentru aceasta zona abdominală. Atunci când plămânii sunt complet goi, contractăm toţi muşchii, începând cu tălpile picioarelor, apoi gambele, coapsele, abdomenul (deja contractat datorita expiratiei fortate), spatele, pieptul, braţele, palmele şi gâtul; pe scurt, contractăm sistematic întreaga musculatura corporală.
Erori ce trebuie evitate:
Daca mâinile nu sunt aşezate la înălţimea potrivită şi degetele (cu excepţia degetelor mari) nu sunt lipite, plămânii nu se pot goli complet de aerul rezidual.

Inamici ai starii de bine

octombrie 16, 2011 · Comments


Cine nu isi doreste sa se simta bine? Cine doreste sa se simta bine in orice circumstante ale vietii? Eu una da. Cu toate acestea, uneori starea mea de bine era atacata de ceva nedefinit si atunci m-am apucat sa analizez ce interfera cu starea mea de bine, astfel incat sa ma pot descotorosi de acei inamici.
Cand ma refer la starea de bine, ma refer la starea de liniste, de pace, de bucurie si chiar de sanatate.

Care sunt acei infractori care atenteaza la starea de bine?
Asteptarile
Cum recunosti ca ai asteptari? Cand te surprinzi ca starea ta de bine este afectata de faptele cuiva sau felul cuiva de a fi, cand el se comporta intr-un fel sau face ceva si tu te astepti la altceva din partea acelei persoane. Cand primesti 1 leu si te astepti sa fi primit 2 lei. Cand iti propui anumite obiective si rezultatele pe care le obtii nu sunt pe masura lucrurilor pe care ti le-ai dorit si experimentezi o stare de nemultumire, insatisfactie, neplacere, neimplinire.
Daca te uiti in urma si realizezi ca nu odata ai primit ceva sau ai avut ceva si tot nemultumit si nesatisfacut erai, poti sa vezi ca e un mecanism care ruleaza de ceva vreme in interiorul tau.
Asteptarile sunt cauzate, in mare parte, de dorinta ego-ului de confirmari: de recunoastere, de valorizare, de dovezi de iubire, de dovezi de succes, de control. Nefiind constientizate ca sursa a motivatiei pentru care ne indreptam spre o directie sau alta, ego-ul va fi imposibil de multumit vreodata. El tot va cere si va cere si nu va realiza ca este intr-o asteptare permanenta a ceva ce se afla doar in interiorul lui. Pana la un punct. Cand se trezeste.
Nu e nimic in neregula in a avea asteptari. Acestea ne aduc mai aproape de ceea ce ne dorim. Ideal este sa nu uitam sa identificam ca fiind asteptari si nu cine suntem cu adevarat: sursa de iubire, creativitate, bucurie, prosperitate.
Focusul pe ce ar trebui sa faca sau sa nu faca o alta persoana, duce la pierderea puterii si a starii de bine, in loc sa ne concentram asupra propriilor senzatii si sentimente, sa le constientizam si sa facem ce avem de facut noi, independent emotional de altii.
Neprevazutul
Planificarea face parte din viata cotidiana. Ne planificam un concediu, sa cumparam ceva anume la un moment dat, evolutia unui contract, a unui bussines, etc. Dar poate ca intervine ceva, care dincolo de ceea ce am crezut noi ca este cursul normal al evolutiei „asteptate” si atunci nu mai suntem in control, nu mai stim ce urmeaza, cum va fi, ce va fi.
Acest „Neprevazut / Necunoscut” ataca starea de bine, suntem aparent in deriva si nu stim cum sa gestionam ceva care nu a fost preconizat. De aceea in bussines, exista stiinta gestiunii riscului. In viata de zi cu zi nu prea ne gandim la Neprevazutul care poate sa apara pe parcurs si cu toate acestea uneori este inerent.
Nerabdarea
Dorinta de a fi altundeva decat unde esti in momentul de fata, de a face si a avea altceva decat este in momentul actual, cu alte cuvinte: neprezenta. Zadarnic astepti sa fie mai bine mai tarziu, mai ales daca nici nu ai identificat acel bine, ce astepti prin acel bine, cum l-ai recunoaste si in ce anume se materializeaza. Pana nu incepi sa te simti bine in momentul de fata, sa te bucuri si sa experimentezi satisfactia si placerea in momentul actual, nici urmatoarele momente nu au cum sa fie diferite, ci doar, eventual sa se inrautateasca, pentru ca asteptarea este nerealista, iar speranta desarta.
 Drobul de sare
Mintea noastra e mereu pusa pe construit scenarii. Daca mai are si patima de a crea scenarii de groaza, cu ce ni se poate intampla, cand nu s-a intamplat nimic, nici nu traim in prezent, nici nu putem pastra o stare de constienta si claritate asupra ceea ce este si ce putem face astfel incat sa imbunatatim ceea ce ne dorim sau sa realizam ceea ce ne-am propus.
A renunta la ingrijorari necesita o practica si prezenta constanta, pana cand aceste obisnuinte sunt date uitarii si inlocuite cu altele mai vesele si mai practice. Pentru a scapa de temeri si ingrijorari de preferat ar fi concentrarea pe prezent, ca si a te intreba pur si simplu: Si ce daca se vor intampla aceste lucruri? Ce voi face mai departe?
Interpretarile
Si cineva a spus ceva si noi am interpretat altceva. Las ca stiu eu ce ai vrut sa spui. Si de cele mai multe ori nu auzim ce ni se spune ci doar interpretam in fel si chip. Suntem o masinarie de facut semnificatii si pana nu te prinzi ca tu asculti ceea ce este deja in capul tau si ca incerci sa interpretezi ce spune o persoana dupa ceea ce stii deja esti total deconectat, in suferinta si in nedumerire.
A asculta curat (fara a interpreta), a comunica ceea ce nu ai inteles, a verifica mesajul pe care l-ai transmis sau l-ai primit face parte din placerea de a fi cu cineva si a avea o conversatie de calitate.


What are some of the secrets of success in life?

octombrie 03, 2011 · Comments

autor necunscut
When I woke up this morning lying in bed, I was asking myself: What are some of the secrets of success in life? I then found the answer right there in my room. The Fan said: Be cool. The Roof said: Aim high. The Window said: See the world. The Clock said: Every minute is precious. The Mirror said Reflect before you act. The Calender said: Be up to date. The door said: Push hard for your goals. The Carpet said: Kneel down and pray!

Drepturile animalelor vs. cruzimea faţă de câinii comunitari şi uciderea lor abuzivă şi arbitrară

octombrie 01, 2011 · Comments


Încep cu o distincţie relevantă şi necesară unei discuţii despre drepturile animalelor şi tratamentul la care ar trebui acestea supuse, distincţie făcută de filosoful american Tom Regan. Dintr-o discuţie principială vom înţelege de ce, într-o situaţie particulară, precum cea care priveşte uciderea câinilor comunitari, soluţia propusă de unii politicieni de a ucide câinii comunitari este contrară unei etici raţionale şi civilizate, şi  proprie, mai degrabă, unei mentalităţi iresponsabile şi barbare.
Agenţii morali sunt acei indivizi care, graţie capacităţilor lor complexe, precum capacitatea de a decide pe baza unor principii morale, sunt capabili să facă alegeri etice conform cu moralitatea pe care şi-o asumă. Această calitate de a lua decizii etice îi face pe agenţii morali, cum este şi firesc, responsabili din punct de vedere etic pentru actele lor realizate în libertate şi nu ca produs al unei coerciţii sau suspendări temporare a judecăţii. Prin agenţi morali trebuie să înţelegem fiinţele umane adulte şi normale.
În acelaşi timp, pacienţii morali sunt fiinţele care nu au capacitatea de a formula principii etice după care să îşi ghideze comportamentul. Astfel că actele lor nu pot intra în acelaşi registru de responsabilitate pe care o au agenţii morali. Pacienţii morali sunt în afara responsabilităţii etice, sunt amorali. Ei ar putea comite fapte care să ni se pară „bune” sau „rele”, dar nu pot fi traşi la răspundere pentru acestea. Nou-născuţii, copii mici, persoanele cu dizabilităţi mintale, persoanele aflate în comă sau moarte clinică sunt indivizii umani consideraţi pacienţi morali.
Acelaşi statut de pacienţi morali îl au însă şi animalele. Animalele sunt înzestrate cu sensibilitate, aşadar au experienţa plăcerii şi a durerii. Indivizii care aparţin multor specii sunt conştienţi de sine, posedă o inteligenţă şi o voinţă remarcabile şi dezvoltă relaţii complexe cu semenii lor, cu alte animale sau cu oamenii. Suferinţa unui animal şi puterea lui de înţelegere nu trebuie ignorate iar empatia nostră trebuie să se întindă şi asupra lor, nu doar asupra oamenilor.
Important pentru discuţia de faţă este că există consecinţe asupra pacienţilor morali de pe urma acţiunilor agenţilor morali. Pacienţii morali pot suferi, pot fi afectaţi de deciziile agenţilor morali. În acelaşi timp, aşa cum faţă de pacienţii morali umani ne comportăm cu grijă şi îi considerăm fiinţe care se bucură de drepturi, respect şi demnitate, la fel, trebuie să acordăm drepturi, respect şi demnitate şi pacienţilor morali din lumea animală.
În sprijinul acestei abordări etice sunt argumente care vin nu doar dinspre iubitorii de animale care dezvoltă relaţii afective complexe cu prietenii lor non-umani, dar şi dinspre studiile ştiinţifice din ultimele decenii care arată nivelul deosebit al inteligenţei uluitoare a unora dintre speciile de animale, inclusiv a celor cu care interacţionăm foarte des, precum animalele de casă. Diferenţa dintre Homo Sapiens şi speciile de animale set doar una de grad, nu de esenţă. Avem în comun cu animalele foarte mult din simţămintele şi nevoile noastre şi chiar din gândurile noastre. Am dus la un nivel mai înalt de complexitate gândirea, tehnologia şi organizarea societăţii, dar asta nu ne dă nici un drept de a distruge şi de a acţiona cu cruzime faţă de lumea animală.
În cazul câinilor comunitari din oraşe sunt două mari probleme la care trebuie formulat un răspuns: cum anume se elimină riscul ca aceştia să atace oameni şi cum este gestionată proliferarea lor pe străzi în cadrul unei viziuni etice responsabile şi civilizate.
La aceste două probleme, există o soluţie raţională şi etică: sterizilizarea acestora în cadrul unei strategii eficiente (spre exemplu, sterilizarea trebuie făcută în cercuri concentrice de la periferie spre centrul unui oraş), stimularea adopţiilor acestora, limitarea abandonării puilor de câini pe stradă, responsabilizarea asociaţiilor de bloc în legătură cu câinii din proximitate, identificarea haitelor posibil agresive şi periculoase pentru oameni şi destructurarea lor prin preluarea acelor câini în adăposturi sau de către persoane interesate să îi adopte, un management responsabil al adăposturilor. Pentru obţinerea unui succes, administraţia locală trebuie să lucreze într-o strânsă colaborare cu ong-urile specializate şi cu cetăţenii. Acest parteneriat este o premisă necesară a succesului.
Câinii comunitari au o viaţă între 3 şi 5 ani pe stradă… aşadar într-un oriziont de timp rezonabil, în perioada unui mandat de primar de 4 ani, se pot obţine rezultate importante pentru rezolvarea acestei probleme, dacă există voinţă şi pricepere politică. De remarcat adaptarea uimitoare a câinilor la mediul urban… În Bucureşti am văzut nu o dată câini traversând pe la semafor şi mergând cu tramvaiul, ba chiar şi cu metroul! Ar trebui făcut chiar un documetar pe tema asta de către un post precum Animal Planet…
Iată însă că autorităţile din România vizează o altă „soluţie” şi anume cea a uciderii câinilor comunitari. Responsabilitatea e înlocuită de barbarie, raţiunea de bâtă, sensibilitatea de cruzime. …

Adoptati

Nu mai cumparati animale, ADOPTATI . Sute de caini, mult mai frumosi si mai inteligenti decat un caine de rasa, asteapta in zadar un stapan. Aveti sute de optiuni. Nu le ignorati. Iubirea si fidelitatea unui caine metis este la fel cu a unui caine cu pedigree. NU FITI SNOBI!

Postări populare

Facebook

Mahatma Gandhi

"Fii tu insuti schimbarea pe care o doresti in lume!"
"Măreţia unei naţiuni şi progresul ei moral pot fi măsurate prin felul în care sunt tratate animalele."

Neale Donald Walsch

"Toti oamenii sunt speciali si toate momentele sunt deosebite"
"Nu exista nimic ce tu nu poti sa fii, nu exista nimic ce tu nu poti sa faci. Nu exista nimic ce tu nu poti sa ai."
"Raul este ceea ce numiti voi rau. Chiar si pe el il iubesc, pentru ca, numai prin ceea ce voi numiti rau, puteti cunoaste binele."
"Gandul este energie pura. Orice gand pe care in ai, l-ai avut sau in vei avea vreodata este creator. Energia gandului tau nu moare niciodata. Niciodata.... Un gand este pentru totdeauna."

Buddha

"Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gandit. Mintea este totul. Devenim ceea ce gandim."
"Ceea ce-l conduce pe om pe cai gresite nu este dusmanul sau ci propria sa minte"
"Fie ca tot ce are viata sa fie eliberat din suferinta"
"Fiecare om este autorul propriei sanatati sau boli"

God is to Big...

God is to Big...

Jose Garcia Marquez

"Nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut..."
"Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este in felul in care urci pantele abrupte spre varf"
"Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti intreaga lume"
"Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine"

Adrian Nuta

“Cel care ofera tot timpul fara sa primeasca nimic in schomb, in mod deslusit si deschis, ajunge sa se simta neapreciat si epuizat emotional”

“… cei mai multi dintre noi credem ca TREBUIE sa stim cine suntem. Daca am putea realiza ca ne putem permite sa fim, fara a fi neaparat ceva, cineva sau altcineva… aproape sigur numarul de nevroze s-ar diminua considerabil…”

" ... a lasa lumea sa fie ceea ce este si a te lasa pe tina insuti sa fii ceea ce esti, observand si observandu-te impartial, sunt singurele garantii ca nu mai nivelezi oceanul cu o scandura, in incercarea dramatica de a-l face perfect"

Chakre-le

Chakre-le

Drepturi de autor

Licenţa Creative Commons
Acest blog este pus la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creative Commons. Preluarea articolelor se poate face doar cu citarea sursei, incluzand la sfarsitul articolului preluat un link valid catre http://evrika-ro.blogspot.com/. Va multumesc!