Câinii pot detecta scăderea nivelului de zahăr din sânge

martie 31, 2010 · Comments


http://www.blogcdn.com
În Marea Britanie, câinele - cel mai bun prieten al omului -, care a dovedit deja că este capabil să detecteze tumorile canceroase, drogurile ilegale sau substanţele explozive, poate fi antrenat într-un centru special pentru a-şi ajuta stăpânul diabetic. Rolul câinilor în domeniul îngrijirii pacienţilor cu diabet urmează recentelor descoperiri potrivit cărora nasul hiper-sensibil al unui câine poate detecta micile schimbări care au loc atunci când o persoană este pe cale de a suferi un atac hipoglicemic.
Un sondaj efectuat în luna decembrie de cercetătorii de le Universitatea Queen's din Belfast a arătat că animalele de companie, în cazul a  65% dintre persoanele cu diabet insulino-dependent care au suferit un episod hipoglicemic, au reacţionat prin scâncit, lătrat, lins sau alte metode de avertizare. La centrul de cercetare Cancer and Bio-Detection Dogs din Aylesbury, sudul Angliei, antrenorii de câini pun în practică această descoperire, lucrând cu animalele pentru a le ascuţi simţurile înnăscute. Centrul are în prezent 17 câini de salvare, în diferite stagii de pregătire, care vor fi încerdinţaţi unor stăpâni diabetici, majoritatea dintre ei copii. "Câinii au fost antrenaţi să detecteze anumite mirosuri", a declarat Claire Guest, director al centrului.

Centrul a fost lansat în urmă cu cinci ani de chirurgul ortoped John Hunt care a vrut să cerceteze dacă sunt adevărate poveştile conform cărora unele persoane au fost averizate în mod repetat de câini asupra unor probleme cu diferite părţi ale corpului care au fost descoperite mai târziu ca fiind afectate de cancer.

Câinii au fost introduşi în domeniul îngrijirii diabetului după ce un bolnav, Paul Jackson, a povestit echipei de la centru despre câinele său Tinker care îl avertizează atunci când nivelul de zahăr din sânge îi scade prea mult şi este în pericol de a leşina. Tinker a fost antrenat apoi la centrul Aylesbury şi este un câine calificat "Diabet Hypo-Alert". În prezent, centrul continuă munca de perfecţionare a abilităţilor înnăscute ale câinilor pentru a detecta semne de cancer.
Sursa: http://www.realitatea.net/

La cersit

martie 30, 2010 · Comments


Ajung doi unguri in Bucuresti... Fără nici un ban, foame mare, ce se gandește unul:
- Hai sa ne despartim si sa cersim, iar la sfarsitul zilei ne intalnim sa vedem cat a strâns fiecare...
Zis si facut! Se despart ei, pleaca fiecare unde crede de cuviinta si pe înserat se intalnesc dupa cum au stabilit.
- Tu cat ai strans?
- 10 lei...
- Si cum ai facut?
- Am fost într- un parc si am scris pe un carton: NU AM SERVICI, AM 3 COPII DE CRESCUT, VA ROG SA MA AJUTATI! Dar tu cat ai strans?
- 7.658 de lei.
- Iooy!!! Dar cum ai facut?
- Am scris pe un carton: IMI LIPSESTE 1 LEU SA MA INTORC ÎN UNGARIA!

Văcarii high-tech împânzesc pieţele din România cu "dozatoare automate de lapte viu"

· Comments


"Automatele de lapte proaspăt" amplasate în pieţe îi aduc unui fermier timişorean un profit brut de 1.3 lei la litru, adică de 43%, procent nemaîntâlnit în România decât la giganţii telecom Orange şi Vodafone.

Indignaţi că procesatorii le cumpără laptele în batjocură, sub preţul de producţie, câteva zeci de fermieri din toate zonele României s-au răzbunat, cumpărându-şi dozatoare automate de lapte proaspăt muls pe care le-au amplasat în pieţe, unde vând litrul cu o marjă de profit de 30-45%. Revoluţia lăptarilor a început la Timişoara, în mai 2009, când proprietarul unei ferme cu 150 de vaci, Viorel Hapenciuc, a importat din Italia primul automat cu 21.000 euro+TVA. I-a mers atât de bine încât acum îşi vinde toată producţia de lapte, de 2000 litri, prin intermediul celor cinci dozatoare "Joiana" amplasate în pieţele cu vad din oraş: "Am căutat zonele aglomerate cu multe blocuri din Timişoara . Un singur bloc cu trei scări are 200 de oameni. Am ajuns ca la un singur dozator bine amplasat să am şi 400 de abonaţi, care plătesc în avans şi primesc o cheiţă cu cip (după principiul celor de automobil), la care se adaugă clienţii care introduc bani în automat la fiecare cumpărare". Preţul cu care fermierul îşi vinde laptele e "3 lei pentru neabonaţi şi 2.9 lei pentru abonaţi", incredibil de mare, dacă ne gândim că alternativa ar fi fost să-l vândă en-gros marilor procesatori care deţin monopolul pe piaţa românească a laptelui, care îl achiziţionează cu maxim 1.05 lei, îl smântânesc, îl fierb, îl ambalează şi-l etalează pe rafturile magazinelor cu preţuri care sar uneori şi de 4.5 lei. La un cost de producţie şi distribuţie de 1.7 lei, "automatele de lapte" îi aduc fermierului timişorean un profit brut de 1.3 lei la litru, adică de 43%, procent nemaintâlnit în România decât la giganţii telecom Orange şi Vodafone. 

 

Cristian Lungu, fermier din comuna Dascălu, judeţul Ilfov, care şi-a montat un dozator automat de lapte în zona Doamna Ghica, explică considerentele pe care un fermier trebuie să le aibă în vedere când alege un amplasament: "Trebuie să ţină cont de numărul de locuitori din zonă şi apoi să împarţi numărul la patru, fiindcă am constat că cine vine azi să ia lapte se mai întoarce de-abia peste patru zile. Mai există zone cu potenţiali clienţi mai în vârstă, cu venituri mai modeste, unde se consumă mai mult lapte, fiindcă cu o bucată de pâine şi o cană de lapte i-a trecut o masă unui bătrân".
Achiziţionarea laptelui de la automat seamănă cu mulsoarea S.F. a unei vaci electronice. În loc de uger, automatul are unul sau două rezervoare de 200 litri fiecare, iar în loc de mameloane o duză prin care laptele cu temperatura de două grade ţâşneşte într-un jet subţirel în sticlă după ce învârţi cheia în contact sau introduci banii. Automatele sunt aprovizionate în permanenţă cu lapte muls cu doar două ore înainte. Pentru a nu se contamina laptele cu germeni patogeni, după ce clientul îşi ia sticla plină, lăcaşul de umplere e dezinfectat timp de câteva secunde cu un jet de aburi fierbinţi. Cine nu vine cu sticla de acasă îşi poate cumpăra una de la acelaşi automat, contra sumei de 0.5 lei. Omul bagă moneda, tastează două numere şi îi pică bidonelul de plastic de 1 litru.

Lapte "viu" cu 4.2% grăsime
Pe automatul de lapte din Bucureşti al fermierului Cristian Lungu e lipită următoarea reclamă: "Lapte crud, natural, venit din fermă pe masa dvs, lapte nesmântânit din care se pot face lapte, brânză, smântână, iaurt". Crescătorul de vaci se explică: "Al meu este viu, este crud şi ajunge în rezervorul aparatului în maxim două ore de la mulgere. Laptele pe care-l iei de la hipermarket are cel puţin 1-2 zile vechime şi e tratat termic fiind trecut prin pasteurizator încât nu mai are în el viaţă. Apoi e degresat industrial în procesul de normalizare. De aceea procentul de grăsime al laptelui din comerţ variază între 1.5 şi 3.7%, spre deosebire de laptele de la dozator, care are aceeaşi cantitate de grăsime ca atunci când a fost muls, adică 4-4.2%".
dupa un articol de Daniel BEFU


Înlocuiţi carnea cu ciupercile

· Comments


Trei-patru porţii de ciuperci pe săptămână, sursa perfectă de proteine. Nu mai avem nevoie de carne, nu mai simţim oboseala şi spunem adio durerilor de stomac. Tot mai multe studii arată că ciupercile ar putea intra în categoria super-alimentelor, alături de broccoli şi afine. Iată care sunt principalele beneficii aduse organismului.
Sursă de fibre, vitamine şi minerale
Ciupercile sunt într-adevăr un aliment-minune. Asta pentru că nu conţin grăsimi, zahăr ori sare şi sunt o sursă valoroasă de fibre şi vitamine din grupul B. Ciupercile conţin şi minerale esenţiale, dintre care potasiu, cupru, fier şi fosfor. Dar cel mai semnificativ este seleniul, care nu se găseşte în prea multe fructe sau legume.
Scad apetitul
Cu mai mult de 90% apă, ciupercile te fac să te simţi sătul fără să creşti conţinutul caloric.
Ajută în diete
Ciupercile au foarte puţine calorii. O cană de ciuperci asigură organismului 50 de calorii din care acesta îşi poate extrage energia necesară. Această calitate le transformă într-un aliment de bază în curele de slăbire.
Bogate în proteine
Dintre toate legumele, ciupercile sunt considerate cel mai bun substitut pentru carne. Mai mult, spre deosebire de carne, ciupercile sunt mult mai uşor de digerat, procesul de digestie necesitând un consum mai mic de energie din partea organismului.
Leac împotriva cancerului de sân
Cancerul de sân poate fi prevenit prin consumul zilnic de ciuperci, spun cercetătorii. Astfel, femeile care introduc în alimentaţia zilnică ciupercile prezintă un risc mai redus de a se îmbolnăvi de cancer mamar. Specialiştii susţin că şansele de a dezvolta tumori mamare sunt cu atât mai mici, cu cât consumul de ciuperci este asociat cu cel de ceai verde.
Înlătură oboseala şi anxietatea
Anxietatea, oboseala şi stresul se pot trata şi preveni cu ajutorul ciupercilor, datorită conţinutului mare de zinc şi vitamine din grupul B. Consumul a trei ciuperci zilnic reduce considerabil senzaţia de epuizare fizică şi intelectuală, dar şi sentimentul neplăcut de iritare şi anxietate.
Ciupercile de cultură, bogate în antioxidanţi
Ciupercile Champignon conţin mai mulţi antioxidanţi decât germenii de grâu şi de ficatul de pui. În consecinţă, au capacitatea de a întări sistemul imunitar.
Extractele din ciuperci Pleurotus (burete sau păstrăv de fag) au fost încorporate în tincturi, ceaiuri sau pilule şi au multe efecte benefice: antibacterian, antiviral, reduc tensiunea, protector cardio-vascular şi tonic pentru sistemul nervos.
de Magdalena Popescu

Bill Gates si un discurs

· Comments

Bill Gates a ţinut un discurs la un liceu despre cele 11 lucruri pe care elevii nu le-au învăţat şi nu le vor învăţa la şcoală. El a scos în evidenţă faptul că sentimentul de automulţumire şi învăţăturile "corecte" din punctul de vedere al politicilor educaţionale au creat o generaţie de copii care nu au deloc noţiunea realităţii şi despre felul în care realitatea aceasta i-a destinat eşecului în lumea reală.
Regula nr. 1:  Viaţa nu e dreaptă - obişnuieşte-te cu ideea!
Regula nr. 2:  Lumii prea puţin îi pasă de stima ta de sine. Lumea se aşteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulţumit de tine însuţi.
Regula nr. 3:  Nu vei câştiga 60.000$ pe an de îndată ce părăseşti băncile şcolii. Nu vei fi vicepreşedintele vreunei companii cu telefon în maşină decât atunci când vei fi muncit pentru acestea.
Regula nr. 4:  Dacă crezi că profesorul tău e sever, stai să vezi când o sa ai un şef!
Regula nr. 5:  A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta.
Bunicii tăi aveau o altă denumire pentru asta: o şansă.
Regula nr. 6:  Dacă o dai în bară, nu e vina părinţilor tăi, aşa că nu te smiorcăi în legătură cu greşelile tale, ci învaţă din ele.
Regula nr. 7:  Înainte de a te fi născut, părinţii tăi nu erau atât de plicticoşi ca acum. Au ajuns aşa din cauză că trebuie să-ţi plătească cheltuielile, să-ţi spele hainele şi să te asculte pe tine spunându-le cât de grozav te crezi. Aşa că înainte de a salva jungla de paraziţii generaţiei părinţilor tău, încearcă să-ţi despăduchezi propriul dulap.
Regula nr. 8:  Poate că şcoala ta a scăpat de învingători şi învinşi, însă viaţa NU. În unele şcoli au abolit corigenţele şi elevul poate încerca de câte ori vrea el să dea răspunsul corect la o întrebare.
Asta nu seamănă cu NIMIC  din viaţa reală.
Regula nr. 9: Viaţa nu se împarte în semestre. Nu ai verile libere şi pe foarte puţini angajatori îi interesează să te ajute să "te găseşti". Faci asta în timpul liber.
Regula nr. 10:  Ce vezi la televizor NU e viaţa reală. În viaţa reală oamenii chiar trebuie să mai plece din cafenele şi să meargă la serviciu.
Regula nr. 11:  Fiţi amabili cu tocilarii. Există şansa ca in viitor să lucraţi pentru vreunul dintre ei.

Socotra, insula uitata in timp

martie 29, 2010 · Comments


"Sangele dragonului" sau "trandafirul desertului"? Cea mai veche padure de arbori de tamaie? La sud de Aden, se afla un veritabil Galapagos al Marii Arabiei, paradis natural in care abunda specii rare ale florei si faunei, dar si destinatie turistica aparte.


Totul a inceput cu vreo sase milioane de ani in urma, in Pliocen, cand insula de 3.625 km2 s-a separat de Africa (de fapt, de supercontinen­tul Gondwana), in urma derivei continentelor. Atunci s-au creat un microclimat si un ecosistem unice, favorizand speciile endemice. Raiul botanistilor si al zoologilor a inceput sa fie populat de triburile arabe in urma cu vreo trei milenii, dar insula le era cunoscuta deja vechilor greci, care o numeau Dioscorida, si romanilor, care se raportau la ea ca la Dyo-Socor-Yahlas sau Dyo-Sotori.


Dintotdeauna, a fost un reper ca si obligatoriu pentru corabieri, pe insula fiind instalate, de-a lungul secolelor, mai multe faruri. Este mentionata drept escala pentru marinarii eleni in secolul I d.Hr., iar in 1507 este ocupata vremelnic de corabierii portughezi. Inaintea lor, insa, insula mai fusese vizitata de mercenarii lui Alexandru cel Mare, de legendarul Sindbad, ca si de Marco Polo, pe drumul sau de intoarcere din Extremul Orient.


Pe la 1614, o exploreaza si navigatorii olandezi, aflati in drum spre insulele Asiei, iar in 1839 devine parte a Imperiului Britanic, fata de care isi capata independenta, impreuna cu fosta Republica a Yemenului de Sud, in 1967. Astazi, este parte a Yemenului unificat, insa numeroasele tancuri ruginite presarate pe insula reamintesc faptul ca, pana in 1990, aici a existat si o baza militara sovietica.Socotra este, in fapt, o imensa rezervatie naturala (oficial, 70% din suprafata insulei are acest statut, motiv pentru care aici se poate practica doar ecoturismul, constructia statiunilor turistice fiind interzisa).


Ca rezultat al indelungii izolari de Africa, pe Socotra s-au putut conserva nu mai putin de 300 de specii rare de plante, intre care multisecularul cinnabar (sau sangele dragonului, numit asa dupa rasina lui purpurie, care este folosita in industria farmaceutica si in cea chimica, dar si in activitatea unor lutieri celebri, incepand chiar cu Stradivarius), trandafirul desertului (Adenium obesum, care explodeaza in aprilie cu minunate flori roz gigan­tice; este practic un arbore care atinge 5 metri inaltime si poate avea un diametru de pana la 3 metri, trunchiul fiind un rezervor nesperat de apa pentru aceasta zona cu clima aproape desertica), arborele de tamaie (la Homhil, pe platoul Hamadero, se afla cea mai veche padure de acest fel din lume, cu nu mai putin de noua varietati, de aici importand vechii egipteni pretioasa substanta folosita in ceremoniile lor religioase), diversele varietati de Euphorbia (sau al-djeeraz, cu o larga intrebuintare in farmacopeea popu­lara).


Din cele peste 100 de specii de pasari intalnite aici, 6 sunt endemice (faimoasa este Passer insularis – vrabia de Socotra), toate 6 fiind, din nefericire, pe cale de disparitie, iar alte 30 clocesc doar pe aceasta insula. Vacile „crestine“ provin din anima­lele aduse de portughezi la inceputul secolului al XVI-lea, iar caprele – a caror carne este folosita pentru diferitele festinuri religioase organizate pe insula – sunt descendente din cele importate de colonisti, de-a lungul istoriei, din Europa Occidentala si din Rusia.


De altfel, singurele mamifere originare de pe insula sunt… liliecii. Ca o curiozitate, nu exista nici un caine in zona, iar pisicile din Socotra sunt mult mai mari decat cele europene comune, ajungand pana la 10-12 kg. Se crede ca ele ar fi descendentii salbaticiti ai unor pisici domestice aduse de colo­nisti. Dintre animalele Socotrei, civeta (un mic mamifer carnivor de mari­mea unei pisici) e utilizata de local­nici intr-un mod surprinzator: dintr-o secretie a glandelor sale se produce o substanta inrudita cu faimosul mosc, utilizat de creatorii de parfumuri. Si 19 dintre cele 22 de specii de reptile sunt endemice, iar pe plajele insulei isi fac cuiburi testoasele.


Spectaculoasa e si diversitatea marina a apelor riverane, in care se disting recifurile de corali, cu precadere pe coastele nordice ale celor patru insule, dominate de coloniile uriase de Acropora. Cat despre pesti si crustacee, e suficient de amintit faptul ca fructele de mare si homarii uriasi constituie meniul obisnuit oferit turistilor, care se pot delecta si cu sesiuni prelungite de scuba diving si snorkeling, in absenta rechinilor, extrem de rar semnalati in zona. Pestii care populeaza reci­furile sunt multicolori; printre ei – pes­tii-chirurg, Acanthurus dussumieri.


Un moment nepotrivit

· Comments


Un cuplu intr-o masina pe serpentine.
Sotia: dragul meu, doresc sa divortez si motivul va fi impotenta ta.
El: calm, mareste viteza.
Ea:la partaj voi cere casa, custodia copiilor,
conturile din banca si o pensie alimentara foarte mare.
El: mareste viteza.
Ea: Bine, dar tu nu-ti doresti nimic???
El: Am tot ce imi trebuie acum
Ea: Bine,dar ce ai tu si eu nu am???
El: Airbag..... 

Cele mai sinistre locuri de pe Pamant

martie 28, 2010 · Comments


Fara indoiala, oamenii sunt niste creaturi fascinante, capabile de savarsirea unora dintre cele mai remarcabile frumuseti. Nenumarate exemple prezente in intreaga lume certifica incontestabil potentialul creator de bine al umanitatii. Aceasta dimensiune admirabila nu pare insa a exclude deprinderile aflate la antipodul sau, aceleasi creaturi “divine” virand cu lejeritate si spre grotesc, pe care il modeleaza cu o maiestrie similara. Iata cateva exemple ale unora dintre cele mai sinistre locuri de pe Pamant, atent conturate de sumbrul geniu omenesc.

10. Muzeul de Istorie Medicala Mütter 
A fost fondat in anul 1858, in orasul Philadelphia din statul american Pennsylvania, de catre medicul Thomas Dent Mütter, pentru a-i initia pe studentii scolilor de medicina in tainele anatomiei umane si ale anomaliilor pe care aceasta le poate manifesta. Muzeul este unul al patologiei, al vechilor instrumente medicale si al exponatelor biologice. Institutia este cunoscuta mai ales pentru vasta sa colectie de cranii, dar prezinta si numeroase elemente biologice unice. Intre acestea, cadavrul unei femei transformata in lesie in pamantul in care a fost ingropata, gemenii siamezi ce impart acelasi ficat sau acelasi craniu, scheletul unui copil cu doua capete si multe alte exponate hidoase.
 9. Laguna Truk 
O mare parte din fosta flota aviatica japoneza zace in prezent in adancurile Lagunei Truk, din Micronezia, aflata in oceanul Pacific, la sud-est de Arhipelagul Hawaii. Fundul acestei lagune, pe care Jacques Yves Cousteau a explorat-o in 1971, este acoperit aproape in intregime de epave ale vaselor de razboi scufundate in anul 1944, la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial. Laguna a devenit o mare atractie pentru scafandri, desi multi se tem de posibila influenta nefasta a spiritelor echipajelor care nu si-au parasit niciodata posturile de lupta. Recifuri de corali au crescut in jurul distrugatoarelor si al aeronavelor, insa multi scufundatori nu se mai intorc la suprafata din aventurarile lor subacvatice intreprinse pentru explorarea acestora.
8. Piata de vrajitorie din Sonora, Mexic 
Vrajitoarele din Sonora sed ca niste stranii statui de piatra si asteapta rabdator in micile lor dughene din piateta mexicana, vesnic inconjurate de un aer sumbru. Atunci cand nu mediteaza taciturn, isi promoveaza cu pricepere marfa si harul, fagaduindu-le clientilor entuziasti si creduli ca ii pot scapa de saracie sau de infidelitatea partenerilor de viata pentru numai 10 dolari. Piata este zilnic deschisa pentru pelerinii din Mexic, dar si pentru turistii straini, care vin in Sonora special pentru a afla mici amanunte referiatoare la viitorul lor. Oricine poate cumpara de aici statuete blestemate, potiuni misteroase, sange de reptila sau pasari-colibri mumificate pentru a-si stimula norocul.
7. Insula Pastelui, Chile 
Insula Pastelui reprezinta unul dintre cele mai misterioase locuri de pe Pamant. Desi se afla in Oceanul Pacific, la 4.200 de kilometri departare de statul sud-american Chile, este considerata teritoriu al acestuia. Insula este cel mai bine cunoscuta pentru Moai, statuile sale uriase sculptate in piatra, cu un aspect misterios si cu priviri indreptate simbolic spre cer, spre ocean sau spre anumite obiective de pe insula. Nimeni nu stie cu exactitate cine le sunt autorii, care a fost soarta lor si pentru ce au sculptat masivele statui. Niciun locuitor al insulei nu poseda cunoasterea artei prelucrarii lor si nimeni nu poate explica felul in care a fost posibila crearea acestor colosi din piatra inalti de pana la 20 metri si grei de pana la 90 tone. Mai mult de atat, ulterior sculptarii statuilor in apropierea carierei de unde erau extrasi monolitii, uriasele corpuri erau transportate pe distante de pana la 20 de kilometri de la sursa, lucru de nerealizat astazi.
6. Mlastina Manchac, Louisiana 
Mlastina Manchac, situata in statul american Louisiana, in apropierea orasului New Orleanes, mai este cunoscuta si sub denumirea de “mlastina fantomelor”. In imprejurimi circula convingerea conform careia aceasta mlastina sinistra a fost blestemata de o adepta de rang inalt a cultului voodoo, la inceputul anilor ’20 ai secolului trecut, atunci cand localnicii au intemnitat-o, sub acuzatia de vrajitorie. Trei mici sate aflate in apropierea mlastinii au fost rase de pe fata pamantului in urma unui uragan ce a maturat totul in cale la scurt timp dupa presupusul descantec al femeii. In prezent, locul este izolat, are un aspect sinistru si prezinta o incarcatura stranie pentru toti cei care il viziteaza.
5. Catacombele Parisului 
Catacombele Parisului sau Catacombes de Paris resprezinta un faimos osuar subteran, amplasat sub capitala Frantei. Peretii lungilor coridoare subpamantene sunt intesati de cranii si oase. Aerul este extrem de uscat si transporta o usoara “aroma” de descompunere. Abia atunci cand patrunzi in catacombele de sub Paris, incepi sa intelegi de ce autori de renume mondial, precum Victor Hugo si Anne Rice, au tratat in celebrele lor romane subiectul acestor temnite. Galeriile de oase structurate pe trei nivele se intind pe o distanta de aproximativ 187 de kilometri pe dedesubtul intregului oras, dar numai o mica parte este disponibila spre vizitare publicului larg. Se spune chiar ca legendara politie subtera patruleaza aceste catacombe, desi legiunile de zombie si vampiri par a fi mai potrivite decorului.
4. Casa Winchester din San Jose, California 
Misterioasa casa Winchester este atat o constructie colosala, cat si caminul mai multor mituri si controverse. Se pare ca o ghicitoare i-a spus candva lui Sarah Winchester, mostenitoarea unei companii producatoare de arme, ca va fi bantuita de fantome pentru tot restul vietii sale, asa incat va trebui sa plece din localitatea natala Connecticut si sa calatoreasca spre vest, unde va avea sa construiasca o casa foarte mare, a carei ridicare sa dureze pe toata durata vietii femeii. Construirea casei a inceput in San Jose in anul 1884 si nu a incetat timp de 38 de ani, atat cat Sarah a mai trait. In prezent, cladirea este locuita de fantome ale nebuniei ei: scari care duc spre tavane, usi in mijlocul peretilor, candelabra uriase si carlige infipte in grinzi. Din pricina decorului sumbru, chiar si cei sceptici cu privire la fenomenul poltergeist, sustin ca au auzit sau au vazut lucruri ciudate in timpul vizitelor facute in casa Winchester.
3. Domeniul lui Mary King, Edinburgh 
Este vorba despre cateva strazi cu trecut sumbru, ascunse in Vechiul Oras medieval al Edinburghului, din Scotia. Acest loc, unde victime ale ciumei au fost lasate sa moara in secolul al XVII-lea, este cunoscut pentru pronuntatul fenomen poltergeist care se manifesta in limitela teritoriului sau. Turistii care viziteaza bizara locatie sustin ca o entitate invizibila ii atinge in mod sesizabil. Localnicii cunosc bine fenomenul si sustin ca vinovata de acesta se face fantoma unei fete pe nume Annie, ai carei parinti au plecat din oras in anul 1645, lasand-o prada ciumei. O mare cladire a fost construita pe “Domeniul lui Mary King” cu o suta de ani mai tarziu, iar de atunci locul este bantuit de stafia acestei fete. Spatiul s-a deschis pentru turisti in 2003.
2. Abatia din Thelema, Sicilia 
Este vorba despre un mic stabiliment fondat in anul 1920, in Sicilia, de catre infamul ocultist Aleister Crowley si folosit de acesta pe post de templu pentru organizarea unor ritualuri pagane. Numele a fost inspirat din satira Gargantua si Pantagruel, a lui Francois Rabelais, unde un loc cu acelasi nume era descris ca fiind un centru de promovare a existentei independente de religie si reguli, ghidandu-se in schimb dupa legea liberului arbitru si a placerii individului. Crowley a vrut sa faca din Abbey o scoala de magie, de practici ritualice de adoratie a soarelui, dar si de munca fizica. In jurul creatiei sale au inceput insa sa planeze suspiciuni si acuzatii ce vizau orgiile sexuale, sacrificiile sataniste de animale si de copii, consumul de droguri si mutilarea. Cladirea exista si astazi, dar se afla intr-o stare precara, fiind total dezafectata si concentrand in jurul sau o energie grea si cu rezonante malefice.
1. Prypiat, Ucraina 
Prypiat este un oras parasit din Ucraina nordica, in regiunea Kiev, in apropiere de frontiera cu Belarus. Orasul a fost abandonat in anul 1986 din cauza calamitatii nucleare de la Centrala Atomoelectrica Cernobil, care se afla la 14,5 km spre nord-vest de localitate. La data de 26 aprilie 1986, ora 01:23 noaptea cel de-al patrulea reactor al Centralei a explodat si toti locuitori permanenti ai orasului si imprejurimilor acestuia au fost evacuati pentru ca nivelul de radiatie in aria respectiva devenise extrem de periculos. Chiar daca orasul este in principal nelocuit, cativa oameni traiesc inca acolo. O mica parte a orasului a fost restaurata, iar acum acolo traieste o populatie de aproximativ 2.000 locuitori, inclusiv vizitatori si turisti. Casele ocupate nu sunt diferite fata de cele nelocuite, insa pe ele se afla scrieri care declara ca „proprietarul acestei case traieste aici”.

Suntem aici, ce facem cu viata noastra?

martie 27, 2010 · Comments

Incerc sa comunic ceva. Bineinteles ca nu gasesc nici titlul nici continultul potrivit. E greu sa dai glas la ceea ce simti, sa iti asterni sufletul pe o foaie alba. Ma intreb de ce ne vine asa de greu sa incercam schimbarea.... E un citat care mi-a placut mult, nu stiu nici cui apartine nici nu stiu vorbele exacte dar ideea era sa nu luam viata prea in serios ca oricum nu vom iesi vii din ea... Consider ca viata e doar un drum care nu are vreun scop final decat acela de a intelege si cunoaste cat mai mult din laturile ei. Nu stiu si nu doresc sa discutam ce e dupa…. Suntem aici, ce facem cu viata noastra…? De ce de multe ori ne complacem in ceva ce nu ne face rau, dar nici fericire nu ne mai aduce? De ce nu avem curajul sa facem un singur pas in alta directie decat ne-am croit drumul? De ce ne e frica de schimbare? De ce sa luam viata in serios?

Vera Renczi – Vaduva Neagra din Carpati

· Comments

Prima parte a vietii Verei reprezinta si azi un mister pentru criminalisti. In fond, nici macar numele adevarat nu ii este cunoscut, atata vreme cat in analele criminologiei ea a ramas cunoscuta ca Vera Renczi , numele de familie apartinand celui de-al doilea sau sot. Unele surse ii indica drept an al nasterii anul 1903 dar, cel mai probabil, Vera s-a nascut la sfarsitul secolului al XIX-lea, in Bucuresti, in urma legaturii dintre un om de afaceri ungur si o frumoasa tanara din Romania. Copilaria si-o petrece la Bucuresti, acolo unde ramane pana la varsta de 13 ani. Odata cu pierderea mamei, Vera este mutata de tatal sau la Berkerekul, oras din fosta Iugoslavie, unde acesta detinea o mica mosie. Adolescenta Verei este marcata de numeroase aventuri amoroase, ea ajungand nu o data, pe prima pagina a ziarelor locale din cauza scandalurilor in care implica de la elevi de liceu pana la bancheri si oameni de afaceri. Nimeni nu se astepta ca tanara sa isi mai uite moravurile, insa miracolul se produce atunci cand Vera il cunoaste pe Karl Schick, un influent bancher austriac, cu care se va si casatori. In ciuda previziunilor, tanara nu isi continua escapadele, ci devine o sotie atenta si placuta, mai ales dupa nasterea fiului lor, Lorenzo. La mai putin de un an, Karl dispare misterios pentru a nu mai reveni niciodata.
Vera explica apropiatilor ca sotul sau a parasit-o si ca a decedat ulterior intr-un accident de masina in Romania. Urmeaza cea de a doua casatorie, cea cu Joseph Renczi, un important om de afaceri sarb. La scurt timp insa, acesta avea sa dispara ca si primul sot. Pentru Vera Renczi incepea o noua perioada in care escapadele amoroase aveau loc cu regularitate. Vesnic imbracata in negru, frumoasa castelana atragea pe domeniul de la Berkerekul numerosi amanti, niciunul dintre acestia nemaintorcandu-se vreodata. La insistentele sotiei unuia dintre ei, autoritatile locale descind la resedinta Verei Renczi. Nu mica le-a fost mirarea oamenilor legii atunci cand descopereau in subsolul conacului 35 de sicrie de zinc. In ele se aflau absolut toti cei care trecusera prin patul Verei. Mai mult, intr-unul dintre sicrie se gasea chiar Lorenzo, fiul in varsta de numai zece ani pe care aceasta fusese nevoita sa il ucida pentru ca ii aflase teribilul secret. Toate victimele fusesera otravite cu arsenic. Condamnata initial la moarte, Vera a beneficiat atunci de clementa legii care nu permitea executia femeilor si a fost transferata pe viata intr-o inchisoare de maxima securitate. La scurt timp, criminala in serie se stingea in urma unei hemoragii cerebrale.
Sursa: "Cei mai odiosi 100 criminali romani" – Traian Tandin, Editura Tritonic

Vizita virtuala la gradina zoologica

martie 26, 2010 · Comments

Fotografii de Dan Cadariu

Curăţenie în toată ţara. Într-o singură zi!

martie 25, 2010 · Comments

Doar pentru că te muţi cu 2 metri mai departe de o grămadă de gunoi când ieşi la picnic, asta nu înseamnă că mizeria nu mai e acolo. Doar pentru că alegi să te uiţi în altă parte, asta nu înseamnă că în apele râului care îţi alimentează oraşul cu apă potabilă nu plutesc zeci de mii de PET-uri şi pungi. Doar pentru că nu fotografiezi şi munţii de gunoaie când pleci în vacanţă, asta nu înseamnă că ei nu erau acolo.
Ce-ar fi să schimbăm foaia? Ce-ar fi să ne notăm în calendar o dată importantă pentru fiecare dintre noi: aceea în care sute de mii de români au spus ”Stop!” şi şi-au curăţat ţara de PET-uri, pungi şi hârtii lăsate de alţii, purtate de vânt şi apă în cele mai frumoase locuri din România? Nu ne permitem să ne cumpărăm o ţară mai curată, şi nici nu am avea cum, dar putem să o curăţăm noi! Într-o singură zi s-o curăţăm pe toată! Să ne mândrim din ziua următoare că avem o ţară curată, că am scris istorie, că am acţionat împreună măcar pentru o zi!
Copiii tăi te vor întreba dacă ai fost şi tu unul dintre voluntarii „Let’s Do It, Romania!”. O să-i spui că da, că ai fost şi tu unul dintre cei care au schimbat într-o singură zi felul în care arată o ţară, sau că era ceva interesant la TV şi ai stat acasă? Nu rata şansa de a-ţi schimba ţara!

Prin acest proiect ne propunem curăţarea mormanelor de gunoi din arealele naturale ale ţării, într-o singură zi. Mormanele de gunoi pe care le vom identifica şi curăţa în cadrul acestei campanii sunt gunoaiele aruncate de către cetăţeni (fie ei localnici sau turişti) în areale naturale. În mormanele de gunoi nu se includ zonele în care au fost transportate deşeuri cu utilaje şi depozitate sistematic (acestea fiind gropi de gunoi ilegale). Arealele naturale curăţate pot fi atât pe uscat, cât şi pe apă.
Aşa cum au fost organizate acţiunea din Estonia (ţara de origine a iniţiativei) în 2008 şi cele din Letonia şi Lituania în 2009, acţiunea din România presupune implicarea cetăţenilor, a autorităţilor locale, a firmelor private, a operatorilor de salubritate, a persoanelor publice şi a mass media pentru a mobiliza populaţia să iasă în ziua stabilită şi să cureţe deşeurile conform planului realizat de către echipă.
În România, ziua de curăţenie urmează să fie stabilită pentru una dintre sâmbetele lunii septembrie, 2010.
Ca obiective pe termen lung, proiectul îşi propune responsabilizarea cetăţenilor faţă de mediul înconjurător şi colaborarea cu autorităţile pentru îmbunătăţirea infrastructurii şi a sistemului de amenzi.
Mai multe detalii gasiti pe: http://www.letsdoitromania.ro/ 

Emotionant – povestea lui Faith

martie 24, 2010 · Comments

Faith (Credinţă) este un câine neobişnuit din Oklahoma, cu o poveste care a înduioşat o naţiune întreagă. Născut fără cele două picioare din faţă, el a învăţat să meargă ca un om.. Faith este un metiş între un labrador şi un chow chow, salvat de la o moarte sigură de soldatul Reuben Stringfellow, pe când avea doar 17 ani. Din cauza handicapului, mama sa l-a abandonat la naştere. Reuben l-a găsit într-un cimitir de fiare vechi, i s-a făcut milă de el şi l-a luat acasă. Mama adolescentului, Jude, s-a ataşat imediat de mica creatură, pe care a dresat-o cu ajutorul untului de arahide să meargă în două picioare.

Musatisme

· Comments


Era atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine.
Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.
Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală.
De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?
Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.
În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează "vezi rândunelele se duc".
Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.
O idee bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui.
Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare.
De ce au militarii acte de stare civilă?
Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mişu a fost numai fost.
Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.
Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.
Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.     
E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.
Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.
Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa.
Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.
Dragostea.. Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în   vârful picioarelor.
Femeile nu înşeală, compară.
Lanţurile au redactat definiţia libertăţii.
Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.
O plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora.
Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.
Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.
Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui.
În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare.
Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.
Amintirile unora se numesc remuşcări.
Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le
scutură din când în când.
Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit.
N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat.
Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.
Una e să crezi şi alta e să fii credul.
Una e să ceri, alta să cerşeşti, şi cu totul altceva să revendici..
Amabilitatea adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie.
Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive.
Când ţi se cuvine ceva, să nu ceri. Pretinde.
Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.
Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură?
Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe .
Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă.
În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.
Meridianele: bretelele globului pământesc, ca să nu-i cadă ecuatorul în vine.
Era atât de urât, încât atunci când se strâmba, părea mai puţin urât.
Când priveşti marea, gândul o ia în derivă.
Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoşti şi eu nu te recunosc.
Poţi să fii într-o ureche şi totuşi foarte serios la treabă: dacă eşti ac.
Noaptea, viteza gândului circulă în "ani-întuneric".
Când porcul trece de trei sute de kilograme încetează de a fi porc. Devine "exponat".
Uneori te uiţi fără să vezi şi, alteori, vezi fără să te uiţi.
Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt şi vulturi pleşuvi?
Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.
Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi.
Unui măgar, când îi spui asin, este ca şi cum în loc de "mă", i-ai spune "domnule".
Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare.

Din bucata mea de paine.... fotografia secolului

martie 23, 2010 · Comments

Fara discutie ar putea fi numita fotografia secolului – o scena fantastica, din aceasta lume brutala. Este fotografia zilei, lunii, anului sau a secolului. Poza a aparut intr-un cotidian din India, cu textul atasat: ” Doar un sarac poate fi atat de marinimos. Ce pacat ca omul nu este intotdeauna asa.”

Nu a pierit inca omenirea....

Romanul corporatist sau cultura muncii la roman

· Comments

23% dintre angajati lucrează 10-12 ore pe zi, 66% fac ore suplimentare iar 45% dintre ei se simt extenuati când ies de la serviciu. Cu toate acestea: 85% sunt multumiti de program, 78% de volumul de muncă, 59% de salariu iar 82% sustin că sunt, de asemenea, multumiti de relatia cu sefii.Angajatul român pare a fi întruchiparea celor mai frumoase asteptări ale patronilor: lucrează mult, e multumit de salariu si de colegii săi, face ore suplimentare din proprie initiativă, iar dacă este pus în fata unui abuz la serviciu, sunt 23% sanse să nu facă absolut nimic. Mai mult decât atât, 82%dintre români sustin că sunt multumiti de relatia pe care o au cu sefii lor. Acesta este portretul robot al angajatului român, asa cum reiese el dintr-un sondaj de opinie al Institutului Român pentru Evaluare si Strategie (IRES) făcut public luni.În medie, 23% dintre angajatii români lucrează 10-12 ore pe zi, în timp ce marea majoritate, respectiv 60%, lucrează zilnic 8-9 ore. În ciuda programului prelungit însă, 85% dintre ei sunt multumiti de programul de lucru si 59% de salariul lunar pe care îl ridică de la casierie.

Cultura muncii este încă "primitiv dezvoltată"
Datele relativ contradictorii ale sondajului, respectiv multumirea angajatilor în ciuda unui program destul de lung de lucru, mai ales din cauza orelor suplimentare, au fost puse de autorii acestuia pe seama faptului că în România cultura muncii este încă "primitiv dezvoltată"."Studiul ne arată că tot mai multi români lucrează ore suplimentare, dar reactiile si perceptiile lor sunt încă destul de naive, caracteristice pentru o societate în care cultura muncii este încă într-o formă primitiv dezvoltată. În aproape o treime din locurile de muncă, activitatea nu este normată în nici un fel, iar procente zdrobitoare dovedesc că oamenii sunt multumiti de program, 85%, si 59% sunt multumiti de salariu. Desi consideră că locul de muncă este solicitant, doar 15% caută un loc de muncă, concluzionează, într-un comentariu anexat sondajului, sociologul Vasile Dâncu, director IRES. Sondajul, cu o marjă de eroare de plus minus 2,2%, a fost efectuat pe un esantion de 2.089 de persoane cu vârsta de peste 18 ani. Dintre ei, 50% lucrează în mediul privat iar 48% la stat.

Orele suplimentare, o sabie cu două tăisuri
Românii sunt dornici de muncă si dacă sunt judecati după orele suplimentare: 66% dintre angajatii si liber profesionistii care au luat parte la acest sondaj fac ore suplimentare, dintre care 55% voluntar si 27% doar când li se cere acest lucru în mod expres. Per total, dintre cei care fac ore suplimentare, 47% spun că stau peste program des sau foarte des. Excesul de zel când vine vorba despre statul după program la serviciu nu este însă întotdeauna un lucru bun, nici în ochii patronului, nici pentru sănătatea angajatului, sustin expertii. "Dacă este nevoie de ore suplimentare, dacă firma are nevoie de acest lucru, si ele sunt plătite sau transformate în zile libere, nu este nicio problemă. Pe patron însă, în mod normal, nu îl poti impresiona dacă faci ore suplimentare zi de zi, pentru că el se uită la rezultatul final. Se poate întâmpla chiar ca un angajat să fie considerat nepregătit tocmai pentru că stă peste program pentru a termina ceea ce alti colegi reusesc să finalizeze în timpul programului normal de lucru", a declarat pentru Gândul Eliza Nechifor, coordonator de marketing si comunicare în cadrul Manpower, companie specializată în consultanta în resurse umane.

Multumiti si de program, si de salariu, si de sefi
Desi 45% dintre angajatii, patronii si liber profesionistii care au luat parte la sondaj sustin că la sfârsitul zilei de lucru se simt extenuati, în mare si în foarte mare măsură, 85% dintre ei sunt multumiti sau foartet si liber profesionisti sunt multumiti sau foarte multumiti de serviciul lor, doar 6% fiind nemultumiti. În ceea ce priveste relatiile pe care le au cu colegii, 91% sustin că sunt multumiti sau foarte multumiti. "Este normal să vrei să ai o relatie cât mai bună cu cei alături de care îti petreci o mare parte a zilei. E firesc să încerci să te întelegi cât mai bine cu ei, mai ales atât timp cât, în cazul proiectelor pe echipe, ai nevoie, la un moment dat, de ajutorul cuiva", explică Nechifor. Surprinzător poate, angajatii români sunt cât se poate de multumiti si de relatia pe care o au cu sefii lor directi, respectiv 26% sunt multumiti, 56% sunt foarte multumiti, si doar 8% sunt nemultumiti, în timp ce 1% dintre ei sunt foarte nemultumiti iar 8% nu au răspuns.

Unul din patru angajati nu face nimic dacă este abuzat
Întrebati cum ar reactiona dacă ar fi suspusi unui abuz la locul de muncă, cei mai multi dintre respondenti, 35%, sustin că ar depune o plângere la conducerea intreprinderii sau organizatiei, în timp ce 23% nu ar face nimic. Lista optiunilor după ponderea în răspunsuri este următoarea: 16% ar depune o plângere la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM), 12% ar da în judecată persoana respectivă sau compania, 5% ar depune o plângere la Politie iar 8% nu au răspuns. 76% dintre ei sustin că drepturile legale de muncă nu sunt respectate în România.

Cine este vinovat dacă un angajat intră în comă la serviciu
Sondajul s-a derulat în perioada 16-17 martie, la câteva zile după ce o angajată a unei companii din Bucuresti a intrat în comă la serviciu, ulterior ea pierzându-si viata la spital. Întrebati despre acest incident, dintre cei 81% de respondenti care au auzit de caz, 59% au sustinut că firma poate ficonsiderată vinovată, 23% că nu, iar 18% au fost indecisi sau nu au răspuns.

Pachet de salvare economica

martie 22, 2010 · Comments



Sulatare baieti !  
Pachet de salvare economica!!!
Sa presupunem ca...
Guvernul acorda fiecaruia din noi cam 100.000 de roni.
Daca cheltuim acesti bani prin hypermarketuri, ei vor ajunge in China.
Daca cumparam benzina, vor ajunge la Arabi.
Daca cumparam calculatoare, vor ajunge in India si Hong Kong.
Daca cumparam fructe si legume, vor ajunge in Turcia, Spania, Italia, Egipt sau Iran.
Daca cumparam autoturisme mici si economice, vor ajunge in Japonia sau Germania.
Daca cumparam unul din multele gadgeturi electronice, vor ajunge in Taiwan, si nu vor ajuta cu NIMIC economia româna.
Singura posibilitate de a pastra acesti bani acasa in Romania, este de a-i cheltui pe curve, gustosul vin românesc sau pe tuica, deoarece acestea sunt garantat produse autohtone.
Eu asa incerc sa fac!

Dar mi-e cam greu sa-mi conving sotia ca fac aceste lucruri numai din patriotism!

Ce se afla in padurea Baciu?

martie 20, 2010 · Comments


In inima Ardealului, intr-o zona cu aparenta atemporala, se gaseste, probabil, cel mai misterios loc din Romania. Multa cerneala a curs pe margine subiectului padurii Hoia-Baciu, la fel cum multi pasi ai curiosilor au strabatut aceasta poarta intre lumi, in speranta surprinderii unei farame de paranormal. Unii dintre ei au avut intr-adevar parte de experiente inexplicabile care provoaca fiori reci chiar si celor curajosi. Cercetatorii nu au incotro si ridica neputinciosi din umeri, lasand loc liber celor mai diverse speculatii care inflacareaza imaginatia amatorilor de fenomene paranormale.

Avertismente din vremea stramosilor
Padurea Hoia-Baciu, este cu siguranta cea mai faimoasa locatie din Romania, unde au fost investigate si analizate o serie de fenomene absolut inexplicabile. Zona in sine a devenit cu adevarat celebra pe mapamond de abia in anul 1968, cu toate ca localnicii stiau de existenta sa inca din cele mai vechi timpuri, ferindu-se de ea ca de un loc rau, unde se intampla lucruri peste puterea de intelegere a omului obisnuit. Toti stiau din mosi stramosi ca odata intrati printre copacii al caror fosnet venea parca din alta lume, toate spaimele subconstientului uman, prind brusc viata si apar in calea celui indeajuns de nesabuit incat sa se aventureze in acest loc . Din cele mai vechi timpuri, localnicii din jurul padurii de la Hoia-Baciu au observat pe propria piele ca odata ce au intrat in padure pentru a taia lemne, a cosi iarba pentru animale sau a culege fructe de padure sau ciuperci, ceva straniu se intampla cu absolut oricare dintre ei.
Inca de la primii pasi printre copaci, satenii se pomeneau asaltati de stari inexplicabile de greata, anxietate, senzatii de voma, dureri de cap si chiar arsuri aparute pe piele. Multa vreme, padurea Baciu din vestul orasului Cluj-Napoca a ramas un subiect tabu, oamenii temandu-se sa aduca vorba despre un loc pe care in sinea lor il credeau cazut sub un blestem greu, sau mai rau, insasi salas al Necuratului. Cel care a intreprins o adevarata munca de pionierat la aceea vreme in studiul fenomenelor paranormale din padurea de stejari, a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993).
Profesorul Sift a fost atras de faima padurii Baciu, intrigat fiind de povestile si intamplarile incredibile pe care le auzea de la localnici. In decada anilor 1950, a intreprins numeroase calatorii in padure, observand la fiecare incursiune intre copaci, o serie de umbre ciudate care il insoteau. Fire curajoasa, nu a abandonat cercetarile, izbutind sa fotografieze"umbrele". Surprizele si-au facut aparitia inca de la developarea cadrelor fotografice pe care se puteau observa, pe langa"umbrele" in cauza, multe alte forme, lumini si siluete pe care ochiul uman nu le putea vedea. Cercetarile lui Sift au continuat pana in pragul anilor 1960, cand tot mai multi cercetatori romani i-au preluat studiile si aveau sa fie atrasi de explorarea padurii Baciu.

OZN-uri in toata puterea cuvantului
Pe data de 18 august 1968, tehnicianul-militar Emil Barnea in varsta de 45 de ani, ignorand avertismentele satenilor, se afla in padurea Baciu pentru a petrece un sfarsit de sapatamana departe de stresul orasului. Impreuna cu el se aflau la acea data prietena sa, Zamfira Matea si alti doi prieteni de familie care au dorit sa-si pastreze anonimatul. In preajma orei 13.00, pe cand se afla in cautarea unor lemne pentru foc, Emil Barnea s-a pomenit brusc strigat de prieteni. Intors in poiana, alaturi de prietenii sai, Emil Barnea a apucat sa vada ceea ce parea un OZN care survola la viteza mica padurea Baciu, fara sa scoata niciun sunet. Straniul aparat zburator a inceput sa straluceasca brusc, facand in aer o manevra de rastunare. Fara veste, OZN-ul a accelerat spre cer intr-o directie usor oblica. Urmarindu-l prin vizorul aparatului foto, Emil Barnea a reusit sa-l mai surpinda in trei cadre. Dupa developarea filmului, tehnicianul clujean a contemplat cu stupoare fotografiile a ceea ce peste ani specialistii internationali ai fenomenologiei OZN aveau sa clasifice drept " cele mai clare imagini ale unui OZN fotografiat in Romania si fara indoiala, unele dintre cele mai bune imagini ale vreunui OZN fotografiat vreodata in lume".

Cu paranormalul la fotografiat…
Padurea Baciu continua sa fascineze, in special datorita relatarilor martorilor oculari care declarau ca se pot observa fenomene in cele mai stranii precum senzatii fizice inexplicabile, observatii de lumini de forme si culori diverse, umbre ciudate, voci si chipuri umane. Zona devine in scurt timp celebra printre specialistii in paranormal si ezoterism din intreaga lume, echipe intregi de cercetatori reputati din Germania, Franta, Statele Unite si Ungaria vizitand padurea Baciu in plina perioada comunista, si reusind sa prinda pe pelicula inexplicabilul de langa noi…
Odata intrat in padurea Baciu, ai senzatia foarte accentuata ca esti privit, ca de undeva din spatele fiecarui copac, mii de fiinte nevazute te privesc atent ca pe unul care a nimerit pe taramul lor. Aceasta senzatie este prezenta la toti cei care au pasit pragul straniei paduri. Vanatori, turisti, oficialitati, cercetatori, copii, persoane cu capacitate paranormala sau simpli curiosi. Cercetatorul Adrian Patrut din Cluj-Napoca si-a dedicat o buna parte din viata studierii si investigarii fenomenologiei paranormale din padure, fiind in prezent considerat cea mai autorizata persoana in ceea ce priveste misterele padurii Baciu. Conform materialelor stranse de Adrian Patrut in zeci de ani de observatii, aparitiile fac parte dintr-un spectru larg al manifestarilor paranormale, ceea ce face dificila incadrarea lor intr-un singur subgen sau capitol al fenomenologiei necunoscutului.
In primul rand, padurea Baciu este faimoasa pentru aparitiile sale. Structuri imateriale sau materiale de forme diverse apar in fata ochilor curiosilor, fie ca este noapte sau miezul zilei. Majoritatea sunt invizibile pentru ochiul uman, fiind capturate insa de aparatele de filmat sau fotografiat. Unii ezoteristi considera ca sunt nimic altceva decat reprezentatiile spiritelor care populeaza universurile paralele. Urmeaza la rand anomaliile magnetice, fluctuatiile campului electromagnetic, emisiile infrasunet. Printre cele mai socante manifestari, se numara si urmele fara explicatie care apar pe pamant, zapada sau iarba, direct sub ochii privitorilor. Nici lumea vie nu a scapat neafectata de misterele padurii, efectele biologice manifestandu-se asupra plantelor si vegetatiei care prezinta forme de deshidratare, arsuri si necroze ale tulpinilor si frunzelor din anumite zone ale padurii.
Oamenii care trec accidental prin dreptul zonelor active (considerate de initiati ca fiind adevarate porti de trecere in alte planuri) se pomenesc cu arsuri de piele, roseata, iritatii, dureri de cap, senzatie amplificata de sete, anxietate, stari de lesin. Cele mai tipice aparitii sunt cele care se profileaza pe cerul de deasupra padurii. Din senin, apar pe cer, in zbor, figuri geometrice sub forma de piramide, sfere, cilindri, conuri, cuburi. Aceste forme geometrice care nu ar avea ce cauta pe cer in mod obisnuit, au fost fotografiate si filmate de sute de ori.
Nicaieri pe Terra nu a mai fost identificata o locatie cu aceste caracteristici. Aparitiile care produc cele mai mai mari temeri curiosilor sunt cele umanoide. Pare ca peste tot in padure exista capete umane care pandesc din invizibil. La fel ca in cazul OZN-urilor, marea lor majoritatea au fost observate in fotografii. Multi turisti care faceau poze de familie au cazut prada groazei cand le-au developat si au observat ca nu erau singuri in padure, zeci de capete inghesuindu-se uneori in fotografii. Pentru un plus de macabru, au fost identificate in fotografii inclusiv figuri ale unor persoane decedate…

Poarta spre alte lumi
In anul 1993, cercetatorul Adrian Patrut a identificat in padurea Baciu o zona aparte pe care a denumit-o "Punctul 3 social activ". Zona cu pricina pare a fi centrul de maxima activitate pentru fenomenele paranormale observate in inima Ardealului. Cercetarile de pana in prezent au dus la stabilirea urmatoarelor concluzii :
- Fenomenele din padurea Hoia-Baciu sunt in mod general discrete dar continue in timp.
- Padurea in sine, ofera mai multe date cercetatorilor decat amatorilor de spiritism.
- Fenomenele sunt in mod clar evidente, fiind necontestate chiar si de cei mai sceptici oameni de stiinta.
- Se pare ca exista o legatura intre prezenta in padure a persoanelor cu capacitate de medium si aparitia fenomenelor misterioase.
Frecventa fenomenelor paranormale este una fluctuanta, cauzele fluctuatiilor nefiind descoperite in totalitate. Exista, de asemenea, un consens general in randul specialistilor in parapsihologie, conform caruia Padurea Hoia-Baciu este o "poarta" interdimensionala prin care spiritele, fie ele ale celor decedati recent sau inca neincarnati, pot intra in dimensiunea material-fizica a planetei Terra. Initiatii in stiintele ezoterice sustin insa ca Padurea Hoia-Baciu ar fi un portal intre planul astral si cel teluric, zona intermediara similara cumva Purgatoriului lui Dante, unde sufletele decedatilor adasta timp de 40 de zile, in care li se hotaraste soarta si le se judeca faptele…

Fenomenele inregistrate in padurea Baciu nu sunt singulare pe mapamond. Harta locurilor de pe Terra care contin zone cu fenomene asemanatoare, cuprinde si Desertul Mojave si Gloful Breeze din Statele Unite, La Spezia-Arenzano din Italia, Valea Hessdalen din Norvegia, Belo Horizonte din Brazilia, Muntele Kailasa din Tibet. Cu toate acestea, padurea Hoia-Baciu este considerata de toti marii parapsihologi , drept cel mai important areal al manifestarii fenomenelor parapsihologice de pe intreaga planeta.
 Sursa: http://www.descopera.ro/

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Adopta!

Adoptii pisici

Postări populare

Fan club :)

Mahatma Gandhi

"Fii tu insuti schimbarea pe care o doresti in lume!"
"Măreţia unei naţiuni şi progresul ei moral pot fi măsurate prin felul în care sunt tratate animalele."

Neale Donald Walsch

"Toti oamenii sunt speciali si toate momentele sunt deosebite"
"Nu exista nimic ce tu nu poti sa fii, nu exista nimic ce tu nu poti sa faci. Nu exista nimic ce tu nu poti sa ai."
"Raul este ceea ce numiti voi rau. Chiar si pe el il iubesc, pentru ca, numai prin ceea ce voi numiti rau, puteti cunoaste binele."
"Gandul este energie pura. Orice gand pe care in ai, l-ai avut sau in vei avea vreodata este creator. Energia gandului tau nu moare niciodata. Niciodata.... Un gand este pentru totdeauna."

Autor la:

Buddha

"Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gandit. Mintea este totul. Devenim ceea ce gandim."
"Ceea ce-l conduce pe om pe cai gresite nu este dusmanul sau ci propria sa minte"
"Fie ca tot ce are viata sa fie eliberat din suferinta"
"Fiecare om este autorul propriei sanatati sau boli"

God is to Big...

God is to Big...

Jose Garcia Marquez

"Nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut..."
"Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este in felul in care urci pantele abrupte spre varf"
"Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti intreaga lume"
"Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine"

Chakre-le

Chakre-le

Adrian Nuta

“Cel care ofera tot timpul fara sa primeasca nimic in schomb, in mod deslusit si deschis, ajunge sa se simta neapreciat si epuizat emotional”

“… cei mai multi dintre noi credem ca TREBUIE sa stim cine suntem. Daca am putea realiza ca ne putem permite sa fim, fara a fi neaparat ceva, cineva sau altcineva… aproape sigur numarul de nevroze s-ar diminua considerabil…”

" ... a lasa lumea sa fie ceea ce este si a te lasa pe tina insuti sa fii ceea ce esti, observand si observandu-te impartial, sunt singurele garantii ca nu mai nivelezi oceanul cu o scandura, in incercarea dramatica de a-l face perfect"

Fotografiile mele

Roy Tanck's Flickr Widget requires Flash Player 9 or better.

Drepturi de autor

Licenţa Creative Commons
Acest blog este pus la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creative Commons. Preluarea articolelor se poate face doar cu citarea sursei, incluzand la sfarsitul articolului preluat un link valid catre http://evrika-ro.blogspot.com/. Va multumesc!